A darui – verb de grupa a IV-a

Încep cu o întrebare:

Cine este oare cel mai important bărbat din barbat din viaţa unei femei?  O mare majoritate se va gândi la partnerul de viaţă…. Eu cred că NU. Cel mai important bărbat din viaţa unei femei, rămâne tatăl. Mă gândesc la tatăl meu pe care l-am moştenit atât fizic cât şi moral, mă gândesc  la rolul fundamental pe care l-a avut în educaţia mea. El m-a învăţat ce este disciplina, moralitatea şi bunul simţ şi de la el am învăţat să fac haz de necaz  faţă de problemele din viaţa de zi cu zi.

Deşi mereu l-am vazut ca pe un ‘’comunist’’, valorile şi principiile  pe care mi le-a arătat, mă fac să îl admir mai mult şi să ma simt norocoasă că îl am ca tată. De aceea m-am gândit să-i fac un cadou, unul special, nu pentru că ar fi ziua lui, ci pur şi simplu pentru că aşa simt. Un dar nu se face pentru că aşa trebuie, ci pentru că aşa simţi.

Şi pentru că este un cadou din suflet, trebuie să fie unul special, care să mă reprezinte şi dacă se poate să fie şi util. Ce ar putea să fie mai bun, decât o terapie la salină. Poate părea ciudat, dar nu este. Mai ştiţi voi povestea cu Sarea-n bucate? Exact aşa este şi acum, numai că nu în bucate, ci în aerosoli J. Ca şi în poveste, fata cea mică, adică subsemnata, nu apelează la cadouri siropoase, nu de alta, dar de la atâta sirop se poate da în diabet şi Doamne fereşte, mai ales că tata nu mai este la prima tinereţe, ci la SARE, ca să mai atenueze din zaharuri J

Să vă vorbesc acum despre beneficiile terapiilor cu sare, nu-şi are rostul, pentru că sunt arhicunoscute sau le puteţi analiza de pe site-ul SalinaFulvia Pentru cei care sunt mai sceptici din fire şi vor să se convingă singuri, dar nu vor să plătească înainte, trebuie să ştie că pot da like şi share la pagina de facebook a Salinei şi vor primii automat cadou o şedinţă la salină. Nu de alta, dar să se convingă omu’ că nu vorbim din cărţi. Dacă nu doriţi să vă duceţi la salină, puteţi trimite pe cineva drag, pe cineva la care ţineţi enorm, să-i oferiţi sănătate prin aerosoli. Sau, dacă vreţi vă puteţi trimite duşmanii, să-i păstraţi sănătoşi să poată asita la toate succesele voastre J.

Eu m-am convins de beneficiile vizitelor la salină şi de aceea îi voi oferii tatălui meu, drept recunoştinţă, un pachet complet de 10 şedinţe la Salina Fulvia

 Am răspuns provocarii concursului lansat de  Blogal Initiative Craiova, oferit de Salina Fulvia Craiova

COPILARIA

Copilaria

                                                                        Copilaria nu este de la nastere pana la o anumita varsta, iar la                                                                o anumita varsta copilul a crescut si toate lucrurile    copilaresti si le   pun                                                             la o   parte. Copilaria este regatul unde nu moare nimeni. Stephanie Mezer

Cuvantul copilarie este magic – rapid ma intorc in urma cu 20 de ani, alaturi de bunicii mei si pisoiul Petrica. Inchid ochii si fiecare coltisor de la tara ascunde o amintire, o nazbatie si numeroase cazaturi ce isi lasau amprenta pe genunchii mei.

Imi e dor de joc, de prietenii mei si de jucariile mele. Aveam putine jucarii, dar la care tineam enorm – cateva papusi Barbie , jucarii de plus si bineinteles, jucariile de lemn. Fiecare avea o poveste si un nume. Pentru mine, fiecare avea o personalite , fiecare traia in felul ei.

Si cata dreptate are acest vers dintr-un cunoscut cantec: ‘’Copiii de azi parca sunt mai tristi ca noi’’ - dar de ce oare? Si cred , ca vina apartine parintilor, pentru ca nu stiu sa aleaga corect jucariile. Parintii de azi, prefera sa le arunce in brate o tableta sau un laptop, pentru a-I sti acasa , langa ei, dar copilaria nu este asa! Invatati copiii sa se joace, sa cunoasca jucariile traditionale, jucariile de lemn, sa aiba o minge –sa o foloseasca. In urma cu cateva zile, cand jucam badminton in parc , am fost placut surprinsa sa vad copiii cat de curiosi erau de jocul nostru, asadar copiii au instintct sa se joace – deci alegeti cu grija jucariile. M-am bucurat sa vad ca in Craiova , exista un magazin Magazinul Bebeti,un magazin ce respecta adevaratul sens al cuvantului jucarie – creând jucariile d’altadata, sigure, bine gandite si nepericuloase pentru copiii.

Invata-ti copilul sa fie vesel, oferai o jucarie!

 Am răspuns provocarii concursului lansat de  Blogal Initiative Craiova, oferit de Magazinul Bebet

ENIGMA

Paseam usor spre caleasca. Vizitiul m-a salutat, dandu-si palaria jos in semn de respect, salutandu-ma galant… tata m-a prins de mana si am pornit spre biserica …caii, caii, erau superbi, de rasa Pur Sange Arab, au luat-o la galop. In drum simteam mirosul florilor de margaritar din buchetul meu.

Tresar, caii parca sunt mai agitati ca niciodata, parca si ei sunt la fel de emotionati ca mine, ca si cum  starea mea de euforie era molipsitoare, se transmisese tuturor celor din jur, tuturor vietuitoarelelor, care parca si ele traiau alaturi de mine acest eveniment. In toata aceasta valtoare a emotiilor, reuseam sa imi aud bataile inimii, care parca, nu faceau altceva decat sa amplifice simturile si trairile.

Privesc oamenii de pe trotuarul strazii pe unde treceam.

Acesti oameni ma privesc, oare ma admira sau  poate reusesc sa le transmit o parte din trairile mele interioare.  Ce se inampla?  Tot ce este in jurul meu, traieste si vibreaza alaturi de mine?

Toata lumea ma asteapta, tata imi dechide usa calestii si ma ajuta sa cobor.

Mi se aseaza pe umar un fluture, alb…apoi zboara in jurul meu – parca intr-un dans al fericirii, al unui dans de initiere intr-o lume aparte, intr-o lume in  simbioza perfecta cu natura, cu perfectiunea insasi.

Privesc covorul rosu ce marcheaza drumul pe care trebuie sa pasesc  catre locul in care se va savarsi implinirea. Inaintam spre altar unde ma asteapta EL.

Mergem printre prieteni si familie  si aud orga  – este Valsul Fluturilor…in fata imi apare alesul, unicul si singura mea potrivire intru-toate…

Sunt langa El, un om cu un par castaniu si ochii calzi,  imi intinde mana  si imi zambeste, ca si cum m-ar fi vazut prima data, retraiesc momentul primei intalniri – intr-o zi de vara, pe malul Dunarii, la Cazane – tresar -  ma prinde de mana, simt chimia dintre noi, atat de profunda si reala este legatura,  pot sa ii simt pulsul inimii  ca si cum i-as tine  in mana inima si mi-ar apartine intru-totul.

Asezati in fata  preotului asteptam cuminti incepea slujbei, simt apasarea momentului, atmosfera si emotia care ma sufoca. Incepe slujba. Traiesc o minune - sufletul imi paraseste trupul si impreuna cu sufletul lui se  imbratisaza, incep sa valseze, se contopesc,  ma aud ca prin vis zicand "da"  - apoi el  - „da”, cat de usor este sa spui un DA, dar da -ul nostru este un tablou pictat, un fruct sadit din dragoste, un vis, un vers scris de un calator de peste mari, este simbolul unui legamant pe viata. Dar de ce pe viata?! Dar de ce pana moartea va v-a desparti? De ce aceste cuvinte? Dupa  ce sufletul meu va parasi pamantul vreau sa ii regasec sufletul,  indiferent unde va merge – in Rai, in Iad, in Purgatoriu, in Nirvana pentru a ne trai in continuare povestea de dragoste. Conform unei legende arhaice romanesti sufletele pereche se vor regasi si dincolo de moarte, aceasta nu reprezinta decat pasul catre vesnicie al unei impliniri strasnice. Da-ul pe care l-am zis amandoi ne uneste pentru totdeauna, consfinteste acest legamant sacru al iubirii pe  viata si  dincolo de ea, pentru eternitate.  Asa cum eu voi ramane copilul mamei mele si dincolo de moarte, asa si el va ramane jumatatea mea pentru  totdeauna.

Dupa ce preotul a incheiat predica, EL ma saruta  - simt ca am devenit aceeasi fiinta, mai presus de orice, mai presus de orice din lumea asta efemera. 

Mitul Androginului spunea  ca zeii s-au speriat de oameni ca erau prea puternici in doi, lipiti unul de altul si i-au  cerut lui Zeus sa ii desparta…acum fiecare isi cauta jumatatea pierduta….eu am gasit-o redevenind perfectiunea in sine. Slujba s-a incheiat. Ne indreptam spre iesire -  ma simt atat de puternica incat as putea sa o inving pe Hera.

        

Aud din nou orga – Chopin.

Acesta este inceputul unui vis, poezie, roman….al nostru

 Am răspuns provocarii concursului lansat de  Blogal Initiative Craiova, oferit de Bellevents

''Actualitati''

Craiova secolului XX – un oras plin de doamne si  domni , de grase si de porci, caini si alte rase neidentificate  si cum stiu ca 70 % din voi urmaresc stirile de ora la 5,in timp ce englezii isi beau ceaiul, imi permit, cu voia voastra sa scriu o stire pe care am auzit-o, aseara in vis:

                Intr-o ieri, in jurul orei 10 dimineata, pe strada Diavolului, batrana sau mai degraba doamna, asa cum sunt multe in Craiova (care se inghesuie sa prinda un loc in autobuz) – Monaco Ecaterina a fost lovita de un trabant cu numarul de inmatriculare DJ 13 BUN. Si culmea trabantu’ nu a avut nimic!  Doamna se plimba pe zebra cu pisicuta dumneai, cand a fost lovita brutal. Si a murit ! Da, a murit , pacat! Cat despre batrana , nu a patit nici pe dracu’! Soferul inculpat – Mizilic Ionelas, aflat si omul in stare normala de ebrietate  s-a declarat nevinovat: ‘’Domne nu am vazut nici o zebra, mi s-a parut ca vad o vaca !’’  si doamna ,care isi urmareste mereu vecinii,  vrea ca daune morale , sa nu se mai plimbe cu autobuzul, sa o plimbe Mizilic – in speranta ca de data asta, o sa prinda loc jos. Si cat de rau imi pare de Ionelus, sa nu poti domne sa  bei un paharel ca se arunca o grasa in fata masinii si te baga la parnaie! Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe saraca pisica!

Asa e la noi , la Craiova, ca la gradina zoologica.

Promenada pe Unirii

     Craiova este locul copilariei si al adolescentei mele, locul unde am prins radacini , unde am primit o educatie, unde am trait cele mai frumoase amintiri si unde m-am maturizat. Cu greu as putea sa raspund la intrebarea: Ce iti place cel mai mult la Craiova? Ar fi : locuri, momente, oameni. Cand ma gandesc la Craiova prima imagine care imi apare in minte din Craiova este Strada Unirii, locul care imi trezeste cele mai multe amintiri si de care ma simt legata, caci este strada pe care ma plimbam cu mama, aici se afla cofetaria unde am mancat pentru prima data o prajitura cu sora mea dar si strada pe care m-am plimbat prima data cu un baiat de mana, simtind primii fiori ai dragostei. Aceasta strada imi cunoaste toate secretele, caci inca ma plimb pe aici, meditand la problemele, ideile si sperantele mele, strada pe care, pe vremuri indragostitii se plimbau , plecand de la Cartea Rusa (azi Galeria de Arta) pana la New York si inapoi. Strada Unirii oglindeste , poate, cel mai bine imaginea Craiovei si va invit dragii mei la o scurta promenada pentru a o descoperi si a vedea dincolo de o strada prafuita, plina de magazine sufocante si de masini care circula haotic - arhitectura cladirilor si aerul boem frantuzesc. Luati-va inima in dinti si hai sa ne bucuram impreuna de o plimbare relaxanta pe Calea Unirii. Plecam de la Ceas ,actualmente pasajul suprateran. Primul popas il facem CASA CONSTANTIN VALIMARESCU, numele primindu-l de la primul proprietar, cladirea a fost construita dupa planurile francezului Albert Galleron. Dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea . Imobilul a fost inclus în Lista Monumentelor Istorice din județul Dolj în anul 2004. În Casa Vălimărescu funcționează astăzi sediul băncii Unicredit Țiriac Bank.

 CASA CONSTANTIN VALIMARESCU

Vis-a- vis de Casa Constantin Valimărescu, se afla Casa STOILOV-BOLINTINEANU, imobilul datează de la sfarsitul secolului al XIX-lea, a apartinut generalului Simion Stoilov ( ce provenea dintr-o familie de sarbi refugiati in Romania), tatal marelui matematician roman Simion Stoilov.

Casa STOILOV-BOLINTINEANU

   



     Va iau de mana si trecem pe langa un monument istoric ce gazduieste de peste 125 de ani, Banca Națională a României – Filiala Dolj, o cladire superba construita in stilul arhitectural specific sfârșitului de secol XIX, ce combina eclectismul european si neoclasicismul cu influente Art Deco.

Banca Națională a României

Mergem, mergem si ne oprim sa vizitam Biserica Evanghelică Luterana - cel mai vechi lăcaș de cult protestant din Oltenia. Cladirea apartine stilului neo-renascentist. Pasim in curtea bisericii,pe o alee , pintre copaci si va intreb: ne odihnim ? Simtiti linistea?

Biserica Evanghelică Luterana

        Dar la drum dragii mei! Suntem abia la inceputu si mai avem o multe de vizitat. Ne apare in stanga impunatorul palat Jean Mihail, construit de catre arhitectul Paul Gottereau in stilul academismului francez, cu elemente arhitecturale ce aparţin barocului târziu. Iata encore une fois l’influence francais Exista o legenda conform careia propietarul Constantin Mihail a dorit aprobarea regelui pentru a acoperi palatul cu monede de aur. Regele a fost de acord cu conditia ca monedele sa fie asezate in dunga. ;) Palatul Jean Mihail - Muzeul de Arta de astazi - este locul unde s-a scris o fila de istorie, aici avand loc tratativele romane-bulgare, in urma carora pe 7septembrie 1940 , Romania a cedat Bulgariei Cadrilaterul. Muzeul prezintă publicului colectii de pictura universala (şcoala olandeză, flamandă, franceză, italiană) şi românească (secolele XVI- XX, lucrari de Constantin Lecca, Theodor Aman, Ştefan Luchian, Nicolae Tonita, cea mai ampla si valoroasa colectie de pictura si grafica Ion Tuculescu, ilustrand toate perioadele de creatie ale artistului, din anii studiilor liceale pana in ultimul an de viata. Tot aici va puteti intalni cu Domnisoara Pogany sau Ecorseul alaturi de alte opere ale lui Constantin Brancusi. In anii liceului, am avut placerea sa vizitez la Muzeul de Arta - Expozitia de figurine din ceara, o experienta de neuitat, avand in vedere ca i-am vazut de aproape pe Hitler, pe Leonardo Di Caprio, pe Charlie Chaplin. In anii tinertii vizitam des Muzeul de Arta si de fiecare data ramaneam impresionata de constructia interioara cu scările din marmură de Carrara, oglinzile venetiene si cartusele pictate. Admirand candelabrele cu ornamente din cristal de Murano si peretii tapisati cu matase de Lyon, aveam impresia ca ma aflu intr-un palat frantuzesc. Sunt cucerita de imaginea muzeului , de eleganta si de bunul gust cu care a fost realizat.

Muzeul de Arta

       Allons-y spre un loc drag mie – Piata Socio-Umana, Piata Prefecturii, Piata Revolutiei sau mai nou Piata Mihai Viteazu’, locul unde a fost construita prima fantana muzicala din Romania. In aceasta piata veneam mereu la concertele in aer liber. Aici i-am vazut pe cei de la 3 Sud Est, Animal X si Cristiana Raduta, mai stiti acel turneu anti-drog? nu-mi venea sa cred ce aproape ii vedeam. Priviti statuia lui Mihai Viteazu – o adevarata personalitatea a Craiovei. In anii de scoala admiram Banul Craiovei – omul care a reusit sa realizeze Prima Mare Unire, un erou ce a luptat pentru libertate. Imi vin in minte lectiile de istorie – parca si vad poza lui in manualul de istorie de clasa a XII – a si apar victoriile lui de la Calugareni, Nicopole, Vidin, Cladova, Selimbar, este un scris mic intr-o carte murdara de cerneala, plina de insemnari, sublinieri si pagini indoite….

Mihai Viteazu

Se zice ca domnii din Prefectura au fost foarte nemultumiti ca statuia lui Mihai Viteazu’ pe cal era asezata in fata Prefecturii, cu spatele catre institutie, ca un adevarat conducator in fata ostirii. Insa ‚domnii admirau zilnic funduletul calului si au cerut ca Mihai Viteazu’ , cu tot cu calul lui sa fie asezati invers – insa mie imi pare acum ca Mihai se lupta cu Prefectura , cam la asta ma duce cu gandul. Desi, se poate ca fantoma lui Mihai Viteazu’ sa ii bantuie pe domnii conducatori ai judetului din Prefectura. Si daca tot am amintit de Prefectura ,va propun sa o admiram mai de aproape pentru ca este o merveilleuse construction! Prefectura Dolj este fostul Palat Administrativ al municipiului construit de arhitectul Petre Antonescu (1873-1965), acesta fiind un promotor al stilului neoromanesc in arhitectura. Cladirea reflecta conceptia clasica a arhitectului cat si atasamentul sau pentru arhitectura traditionala romaneasca, evidenta prin decoratia fatadelor.

Prefectura

   Urmeaza Filarmonica fondata in anul 1904 si reorganizata prin decret regal in anul 1947 – locul unde mi-am descoperit afinitatea pentru pian. Aveam cam 12 ani cand am vazut si am auzit pianul, instrumentul care ma face sa tresar. La Filarmonica va recomand sa mergeti la spectacolul Carmina Burana – exceptional! Vizionarea lui, pentru mine a fost cea mai frumoasa experienta muzicala. O fortuna , desi este in latina, ramane piesa mea preferata.

Filarmonica

     Mai jos descoperim cladirea Minerva, datand din jurul anului 1900 – una din cladirile superbe din Craiova. Monumentul arhitectural Minerva a fost hotel, restaurant, cu cramă, cu grădină de vară, a fost construit in stil arab - maur cu decoratii superbe. Sala Maur impresioneaza prin maretia constructiei, oglinzile vieneze care pastreaza aerul boem a secolului XX . La Minerv aisi dateau randez-vous artistii, scriitorii sau oameni proveniti din lumea buna. Aici au fost gazduiti oameni importanti ai lumii: Generalul Charles De Gaule, Ciu-En-Lai, Imparatul Pahlavi al Iranului, presedintele Gomulka al Poloniei

Minerva

   Coboram usor catre New York…ploua …simt apa pana la piele si amintirile ce ma sufoca, inchid ochii….imi amintesc cum ma plimbam de mana cu parintii mei de la Mercur spre Parc povestindu-mi amintirile lor despre Strada Unirii : Pe vremea noastra ne plimbam pe Unirii sau mergeam la cofetarie. Tata imi arata mereu o casa de pe Unirii – Aici am stat pentru prima data in gazda cand am venit in Craiova. Apare o casa trista si darapanata. – Comunistii au confiscat casele…si tata incepea sa vorbeasca despre istorie . Zambesc acum, imi amintesc cu cata placere de copil ii ascultam istorioarele. Urmeaza New York - una din cladirile importante ale secolului XX , numita initial Hotel Geblescu, - dupa primul proprietar. Figura importanta a Craiovei Constantin R. Geblescu, a fost important om politic. Doctorand in Drept la Paris a fost prefect de Dolj, deputat in Parlament si senator de Dolj. A fost preocupat de soarta taranilor, infiintand un spital la Bechet si unul la Plenita Astazi New York-ul si-a pierdut luxul dar ramane totusi o constructie impunatoare, ce adaposteste sediul FC Universitatea Craiova.

   Voila Perinita ! Un restaurant vechi, care si-a pastrat aerul boem al Craiovei.…mai jos One …clubul in care m-am intalnit cu multi dintre voi si stati linistiti! Nu spun nimic ! ;)
 Urmeaza Covrigul de Haur…asta e denumirea unui amic, numele real fiind Covrigul de aur. Exista vreun craiovean care sa nu fi mancat un covrig de acolo?! Mancam o prajitura? La stanga vedem vechea cofetarie Gabrielle – locul unde am savurat prima prajitura in oras, impreuna cu sora mea.
     Mai jos incep casele fie ele fastuase , fie darapanate. Incep cladirile – monumente istorice asa cum apare pe placutele lipite pe case. Majoritatea sunt in paragina, neintretinute dar incerc sa imi pun niste ochelari si sa vad casele care au fost altadata – unde rasunau frantuzismele, petreceriile boeme, lectiile de pian. Aceste case apartineau unor boieri, oameni educati cu studii la Paris, pe aceasta strada simtiti voi influenta franceza? Parca vad doamnele cu rochiilor infoiate cum coboara din trasura sau cum se intalnesc pe strada si isi spun Bonjour. Din pacate, casele ne apar azi ca un cimitir ridicat in amintirea perioadei de dezvoltare a Craiovei – secolele XIX-XX.

    Din fericire , unele cladiri au fost reconditionate pastrandu-si fatada de alta data. De exemplu: Casa Universitarilor – vechea casa a lui Nicolae Romanescu, primar al Craiovei care adus un important aport dezvoltarii orasului nostru. Construita de catre arhitectul I.D. Berindey şi antreprenorului C. Roschovsky, casa a gazduit oameni importanti, caci lui Nicolaescu i-au fost oaspeti: Nicolae Iorga şi George Enescu, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Ion I.C. Brătianu, Take Ionescu, Elena Văcărescu, C.A. Rosetti, Alexandru Macedonski . Iubesc oamenii din Craiova care au reusit sa sprijine dezvoltarea comunitatii, sunt oamenii pe care trebuie sa ii apreciem mai mult si sa ii dam/luam drept exemplu.

Casa Universitarilor

          Si pentru ca toti avem pacate, mergem la biserica! La Mantuleasa – Une merveilleuse église ! Legenda spune ca pe acest loc se afla un cimitir, iar tinerii care se casatoresc aici se despart. Ramane o biserica superba, moderna care reuseste sa isi impuna maretia pe Strada Unirii. De mic copil o admiram, este o biserica ridicata pe la 1790 pe fundatiile unei biserici de lemn, construita in stilul arhitectural gotic bizantin cu pictura realizata in stil renascentist. Ma intorc in trecut….aveam 10 ani si veneam cu mama aici, privesc femeile imbracate frumos…este Vinerea Mare , inainte de Pasti, clopetele rasuna si acopera zgomotele de fond …mama ma tine strans de mana sa nu ma pierd in multime, simt si acum caldura mainii ei. Ma intorc in prezent…. Imi continuui drumul si mai retraiesc o amintire.

Biserica Mantuleasa

    Ma uit cu tristete la Gradina Patria - un loc perfect pentru vizionat filme,in aer liber, unde se creea acea atmosfera de film – mai ales daca partenerul te tinea de gat pe tot parcursul filmului.

Mergem , mergem , hai sa ne grabim , trecem pe langa Circa ! – Locul unde se afla doftorii cei rai, ce dau mereu injectii de facut copiilor.

     Mai jos , vedem fantana arteziana care vara serveste drept strand pentru puradei. Trecem pe langa Restaurantul Dragonul de Aur - poate vom face o intalnire aici pentru a manca serpi la gratar sau picioruse de broscute marinate in sos de bambus. Ce ziceti incercam?

Dragonul de Aur

                        

    Va arat in continuare Scoala Sf. Dumitru – infiintata in 1960 - este scoala unde am absolvit clasele I-VIII. Clasa mea a fost la etajul al II-lea, in laboratorul de matematica.

Scoala Sf. Dumitru

Trecem pe langa fostul Felinar Galben - locul unde am facut banchetul de clasa a VIII-a, ultima petrecere cu colegii mei de generala dar prima la care am avut biletul de voie mai lung. Bineintelesla  intalnirea de 10ani  ,de la terminarea clasei a VIII-a am avut-o tot la Felinarul Galben. Desi au trecut ani, am fost placut surprinsa sa-mi vad colegii parca neschimbati si i-am simtit la fel de apropiati ca atunci cand aveam 14 ani. Si astazi vin foarte des aici cu actualii mei colegi….tot de scoala.

        Ploua, unde sa ne adapostim?! La Cofetaria Parc- una din cele mai vechi cofetarii din Craiova, care a produs mereu prajiuri de foarte buna calitate. Cand eram copil veneam mereu aici pentru a-mi cumpara prajituri, iar vara, imi luam inghetata la cornet ,si cum obiceiurile bune nu se schimba niciodata si astazi , vin la aceasta cofetarie impreuna cu prietenii. Si incheiei itinerariul cu Parcu Romanescu – al treilea parc natural din Europa Parcul Poporului, asa cum a fost numit in perioada comunista, a fost proiectat la initiativa lui Nicolae Romanescu de catre arhitectul francez Edouard Redont. A fost premiat la Paris la Expoziția Universală de la Paris (1900) Parcul este locul pe care il vizitez foarte des si raman( asa cum glumeau prietenii mei) pana mi se descarca bateriile la aparatul foto….. . Gandul meu imi zboara la primul meu aparat foto un Olympus , model vechi, cu 2 mp, de care eram extrem de mandra. Fugeam mereu in parc, cu aparatul in geanta, cu o prietena pasionata de fotografie… mi se parea magic sa apas pe un buton si voila! Reuseam sa imortalizez imagini, trairi, stari de spirit. Parcul ramane piesa de rezistenta pe strada Unirii. Locul ideal unde sa mergi pentru a te relaxa, petru a contempla, pentru a picta, pentru a fotografia. Parcul este acel ceva care ne rupe de viata orasului sumbru, sufocant, poluat. O data ce pasim in parc, grijile ni le lasam la intrare.

Ma uit la copiii care se dau in leagane, il simt pe tata langa mine Hai Adi , te dau in leagan ! imi vad zambetul de copil. Tresar si deschid ochii, parcul a ramas la fel, dar il privesc cu alti ochi…

    Strada Unirii reuneste toate caracteristicile Craiovei - aici se afla principalele institutuii - Centru Militar, TVR , Casa Universitarilor, Prefectura, Casa Casatoriilor (locul unde se afla motivul principal al divorturilor – casatoria), Posta Romana , Filarmonica, este un melange intre nou si vechi (fantana muzicala si casele construite in perioada interbelica) , intre lux si saracie Strada Unirii reprezinta o fereastra catre amintirile mele, reprezinta simbolul evolutiei mele – de la kinder la matur. Locul in care m-am perindat pentru a merge scoala, a ma distra, a ma culturaliza. Pe aceasta rue a Craiovei gasesc tot ce iubesc la Craiova – Amintiri, Locuri, Oameni.

Mentionez ca am raspuns  provocării lansate de Blogal Initiative Craiova  http://craiova.blogalinitiative.ro/campanii/iubesc-craiova

http://www.youtube.com/watch?v=Uaoi6AY_2Uk