miercuri, 26 martie 2014

ENIGMA

Paseam usor spre caleasca. Vizitiul m-a salutat, dandu-si palaria jos in semn de respect, salutandu-ma galant… tata m-a prins de mana si am pornit spre biserica …caii, caii, erau superbi, de rasa Pur Sange Arab, au luat-o la galop. In drum simteam mirosul florilor de margaritar din buchetul meu.
Tresar, caii parca sunt mai agitati ca niciodata, parca si ei sunt la fel de emotionati ca mine, ca si cum  starea mea de euforie era molipsitoare, se transmisese tuturor celor din jur, tuturor vietuitoarelelor, care parca si ele traiau alaturi de mine acest eveniment. In toata aceasta valtoare a emotiilor, reuseam sa imi aud bataile inimii, care parca, nu faceau altceva decat sa amplifice simturile si trairile.
Privesc oamenii de pe trotuarul strazii pe unde treceam.
Acesti oameni ma privesc, oare ma admira sau  poate reusesc sa le transmit o parte din trairile mele interioare.  Ce se inampla?  Tot ce este in jurul meu, traieste si vibreaza alaturi de mine?

Toata lumea ma asteapta, tata imi dechide usa calestii si ma ajuta sa cobor.
Mi se aseaza pe umar un fluture, alb…apoi zboara in jurul meu – parca intr-un dans al fericirii, al unui dans de initiere intr-o lume aparte, intr-o lume in  simbioza perfecta cu natura, cu perfectiunea insasi.
Privesc covorul rosu ce marcheaza drumul pe care trebuie sa pasesc  catre locul in care se va savarsi implinirea. Inaintam spre altar unde ma asteapta EL.

Mergem printre prieteni si familie  si aud orga  – este Valsul Fluturilor…in fata imi apare alesul, unicul si singura mea potrivire intru-toate…
Sunt langa El, un om cu un par castaniu si ochii calzi,  imi intinde mana  si imi zambeste, ca si cum m-ar fi vazut prima data, retraiesc momentul primei intalniri – intr-o zi de vara, pe malul Dunarii, la Cazane – tresar -  ma prinde de mana, simt chimia dintre noi, atat de profunda si reala este legatura,  pot sa ii simt pulsul inimii  ca si cum i-as tine  in mana inima si mi-ar apartine intru-totul.
Asezati in fata  preotului asteptam cuminti incepea slujbei, simt apasarea momentului, atmosfera si emotia care ma sufoca. Incepe slujba. Traiesc o minune - sufletul imi paraseste trupul si impreuna cu sufletul lui se  imbratisaza, incep sa valseze, se contopesc,  ma aud ca prin vis zicand "da"  - apoi el  - „da”, cat de usor este sa spui un DA, dar da -ul nostru este un tablou pictat, un fruct sadit din dragoste, un vis, un vers scris de un calator de peste mari, este simbolul unui legamant pe viata. Dar de ce pe viata?! Dar de ce pana moartea va v-a desparti? De ce aceste cuvinte? Dupa  ce sufletul meu va parasi pamantul vreau sa ii regasec sufletul,  indiferent unde va merge – in Rai, in Iad, in Purgatoriu, in Nirvana pentru a ne trai in continuare povestea de dragoste. Conform unei legende arhaice romanesti sufletele pereche se vor regasi si dincolo de moarte, aceasta nu reprezinta decat pasul catre vesnicie al unei impliniri strasnice. Da-ul pe care l-am zis amandoi ne uneste pentru totdeauna, consfinteste acest legamant sacru al iubirii pe  viata si  dincolo de ea, pentru eternitate.  Asa cum eu voi ramane copilul mamei mele si dincolo de moarte, asa si el va ramane jumatatea mea pentru  totdeauna.
Dupa ce preotul a incheiat predica, EL ma saruta  - simt ca am devenit aceeasi fiinta, mai presus de orice, mai presus de orice din lumea asta efemera. 
Mitul Androginului spunea  ca zeii s-au speriat de oameni ca erau prea puternici in doi, lipiti unul de altul si i-au  cerut lui Zeus sa ii desparta…acum fiecare isi cauta jumatatea pierduta….eu am gasit-o redevenind perfectiunea in sine. Slujba s-a incheiat. Ne indreptam spre iesire -  ma simt atat de puternica incat as putea sa o inving pe Hera.
        
Aud din nou orga – Chopin.
Acesta este inceputul unui vis, poezie, roman….al nostru

 Am răspuns provocarii concursului lansat de  Blogal Initiative Craiova, oferit de Bellevents

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu