Paseam usor spre caleasca. Vizitiul m-a
salutat, dandu-si palaria jos in semn de respect, salutandu-ma galant… tata m-a
prins de mana si am pornit spre biserica …caii, caii, erau superbi, de rasa Pur Sange Arab, au luat-o la galop. In
drum simteam mirosul florilor de margaritar din buchetul meu.
Tresar, caii parca sunt mai agitati ca
niciodata, parca si ei sunt la fel de emotionati ca mine, ca si cum starea mea de euforie era molipsitoare, se
transmisese tuturor celor din jur, tuturor vietuitoarelelor, care parca si ele
traiau alaturi de mine acest eveniment. In toata aceasta valtoare a emotiilor,
reuseam sa imi aud bataile inimii, care parca, nu faceau altceva decat sa
amplifice simturile si trairile.
Privesc oamenii de pe trotuarul strazii pe
unde treceam.
Acesti oameni ma privesc, oare ma admira
sau poate reusesc sa le transmit o parte
din trairile mele interioare. Ce se
inampla? Tot ce este in jurul meu, traieste si vibreaza
alaturi de mine?
Toata lumea ma asteapta, tata imi dechide usa calestii si ma ajuta sa cobor.
Mi se aseaza
pe umar un fluture, alb…apoi zboara in jurul meu – parca intr-un dans al
fericirii, al unui dans de initiere intr-o lume aparte, intr-o lume in simbioza perfecta cu natura, cu perfectiunea insasi.
Privesc covorul rosu ce marcheaza drumul pe care
trebuie sa pasesc catre locul in care se
va savarsi implinirea. Inaintam spre altar unde ma asteapta EL.
Mergem printre prieteni si familie si aud orga
– este Valsul Fluturilor…in fata imi apare alesul, unicul si singura mea
potrivire intru-toate…
Sunt langa El, un om cu un par castaniu si ochii
calzi, imi intinde mana si imi zambeste, ca
si cum m-ar fi vazut prima data, retraiesc momentul primei intalniri – intr-o
zi de vara, pe malul Dunarii, la Cazane – tresar - ma prinde de mana, simt chimia dintre noi, atat de profunda si reala este legatura, pot sa ii simt pulsul inimii ca si cum i-as
tine in mana inima si mi-ar apartine intru-totul.
Asezati in fata preotului asteptam cuminti incepea slujbei,
simt apasarea momentului, atmosfera si emotia care ma sufoca. Incepe slujba. Traiesc
o minune - sufletul imi paraseste trupul si impreuna cu sufletul lui se imbratisaza, incep sa valseze, se contopesc, ma
aud ca prin vis zicand "da" - apoi el - „da”, cat de usor este sa spui un DA, dar da -ul nostru este un tablou
pictat, un fruct sadit din dragoste, un vis, un vers scris de un calator de
peste mari, este simbolul unui legamant pe viata. Dar de ce pe viata?! Dar de
ce pana moartea va v-a desparti? De ce aceste cuvinte? Dupa ce sufletul meu va parasi pamantul vreau sa
ii regasec sufletul, indiferent unde va
merge – in Rai, in Iad, in Purgatoriu, in Nirvana pentru a ne trai in continuare
povestea de dragoste. Conform
unei legende arhaice romanesti sufletele pereche se vor regasi si dincolo de
moarte, aceasta nu reprezinta decat pasul catre vesnicie al unei impliniri
strasnice. Da-ul pe care l-am zis amandoi
ne uneste pentru totdeauna, consfinteste acest legamant sacru al iubirii pe viata si dincolo de ea, pentru eternitate. Asa cum eu voi
ramane copilul mamei mele si dincolo de moarte, asa si el va ramane jumatatea
mea pentru totdeauna.
Dupa ce preotul a incheiat predica, EL ma saruta - simt ca am devenit aceeasi fiinta, mai
presus de orice, mai presus de orice din lumea asta efemera.
Mitul Androginului spunea ca zeii s-au speriat de oameni ca erau prea
puternici in doi, lipiti unul de altul si i-au
cerut lui Zeus sa ii desparta…acum fiecare isi cauta jumatatea pierduta….eu am gasit-o redevenind perfectiunea in sine. Slujba s-a incheiat.
Ne indreptam spre iesire - ma simt atat
de puternica incat as putea sa o inving pe Hera.
Aud din nou orga – Chopin.
Acesta este inceputul unui vis, poezie, roman….al nostru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu